Treceți la conținutul principal

Red Queen

M-am apucat de cartea asta fiindcă simplu mi-a plăcut coperta, foarte serios și matur motiv...
Am citi descrierea pe Goodreads și mi-a amintit în mod  ciudat de mult de o povestioară pe care am scris-o când aveam în jur de paișpe ani. Mai târziu am șters toate copiile de pe calculatorul meu vechi, care acum din fericire e nefuncționabil, apoi în mod dramatic i-am dat foc unicei copii tipărite. Nu știu cum dorm noaptea...
Și despre carte...
Ei aici vorba de două rase diferite unii au sânge argintiu și pot au puteri gen X-men, și sunt și o rasă inferioară cu sânge roșu fără puteri, care bineînțeles sunt subjungați de aștea argintii. Ei bine eroina noastră Mare, cam prostuță chiar și pentru stadartele YA, posesoare de sânge roșu(evident) se trezește brusc cu puteri de a controla volții. Dintr-un motiv tâmpit e obligată imediat să se căsătorească(sounds like my nightmare) cu un prinț argintiu. Fata e prinsă într-un fel de intrigă politică și cu citatul ăsta al autoarei pe care îl găsem minim de cinci ori per capitol Anyone can betray anyone. Era evident că o să fie trădată de Maven, iar triunghiul ăla amoros cu Cal era destul de enervant. Nu știu cine s-a chinuit mai mult Sisif să tot ridice bolovanul sau eu să termin cartea asta. Chiar dacă mi-a plăcut relativ ultimul capitol și puțin din epilog, mi-a lăsat un gust amar... La naiba! Dacă nu aș avea un simț critic atât de ascuțit și nu mi-aș fi distrus experimentele mele literale, poate că acum aș fi fost bogată...
Mi-a plăcut totuși de Maven, e așa un  villian simplu dar dintr-un motiv oarceare adorabil


The truth is what I make it. I could set this world on fire and call it rain
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…