Treceți la conținutul principal

Red Queen

M-am apucat de cartea asta fiindcă simplu mi-a plăcut coperta, foarte serios și matur motiv...
Am citi descrierea pe Goodreads și mi-a amintit în mod  ciudat de mult de o povestioară pe care am scris-o când aveam în jur de paișpe ani. Mai târziu am șters toate copiile de pe calculatorul meu vechi, care acum din fericire e nefuncționabil, apoi în mod dramatic i-am dat foc unicei copii tipărite. Nu știu cum dorm noaptea...
Și despre carte...
Ei aici vorba de două rase diferite unii au sânge argintiu și pot au puteri gen X-men, și sunt și o rasă inferioară cu sânge roșu fără puteri, care bineînțeles sunt subjungați de aștea argintii. Ei bine eroina noastră Mare, cam prostuță chiar și pentru stadartele YA, posesoare de sânge roșu(evident) se trezește brusc cu puteri de a controla volții. Dintr-un motiv tâmpit e obligată imediat să se căsătorească(sounds like my nightmare) cu un prinț argintiu. Fata e prinsă într-un fel de intrigă politică și cu citatul ăsta al autoarei pe care îl găsem minim de cinci ori per capitol Anyone can betray anyone. Era evident că o să fie trădată de Maven, iar triunghiul ăla amoros cu Cal era destul de enervant. Nu știu cine s-a chinuit mai mult Sisif să tot ridice bolovanul sau eu să termin cartea asta. Chiar dacă mi-a plăcut relativ ultimul capitol și puțin din epilog, mi-a lăsat un gust amar... La naiba! Dacă nu aș avea un simț critic atât de ascuțit și nu mi-aș fi distrus experimentele mele literale, poate că acum aș fi fost bogată...
Mi-a plăcut totuși de Maven, e așa un  villian simplu dar dintr-un motiv oarceare adorabil


The truth is what I make it. I could set this world on fire and call it rain
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…